Iertarea si starea de bine

„Conflictul face parte din viață, așadar este inevitabil ca, la un moment dat, fiecare persoană să aibă neînțelegeri sau să se afle într-o postură divergentă sau chiar de antagonism cu o altă persoană; aceste dispute pot fi declanșate de evenimente sau situații din viața de zi cu zi alături de partener, copii, colegi, prieteni, dar pot ajunge să fie conflicte serioase ce provoacă răni sau suferințe traumatizante, cum sunt actele de violență (Jenkins, 2012).
Natura umană pare a avea o înclinație înnăscută de a răspunde unui comportament inadecvat care îi este adresat printr-un comportament asemănător sau și mai negativ. Insulta venită din partea unui prieten, trădarea persoanei iubite sau atacul primit de la un alt individ îi pot determina pe oameni să reacționeze ori prin evitare sau negare ori prin încercarea de răzbunare (McCullough & Witvliet, 2002). Toate aceste reacții provin din lipsa iertării. Neiertarea este primul sistem de apărare, fiind fixată în memorie, în emoții, în imaginația și motivația pentru supraviețuire (Schibik, 2006). Același autor definește neiertarea ca un aspect al unui proces “nefinalizat”, conștient sau mai puțin conștient care, în cazul cronicizării, devine un teren fertil pentru consumul de substanțe sau ca bază a unei traume. Neiertarea poate menține individul într-un conflict nerezolvat cu sine sau cu ceilalți și doar rezolvând neiertarea se poate deschide ușa către procesul iertării (Schibik, 2006). Există câteva însușiri sau virtuți care pot ajuta în rezolvarea neiertării: integritatea cu referire la sine – prin clarificarea principiilor, valorilor, nevoilor și preferințelor proprii; auto-controlul; existența balanței stabilirii adevărului – în sensul asumării responsabilității; găsirea liniștii interioare; empatia; recunoștința; toate aceste calități odată dobândite asigură fundația pentru a învăța cum să te ierți pe tine însuți, cum să ceri-și-să-accepți iertarea și cum să ierți la rândul tău pe cel care ți-a greșit (Worthington et al. apud Schibik, 2008).
Cei mai mulți clienți vin în terapie cu probleme care implică răni psihice datorate unor conflicte relaționale, astfel încât scopul celor mai multe persoane care caută ajutor psihologic de specialitate ca și scopul consilierilor și terapeuților care îi asistă este dobândirea capacității de a ierta. Este indiscutabilă existența beneficiilor psihologice, emoționale, comportamentale și fizice ale iertării ca terapie în tratarea diferitelor tulburări rezultate ca urmare a traumelor suferite. Iertarea este văzută ca un proces, iar oferirea iertării aduce mai puține beneficii părții vinovate și mai mari victimei, ajutând-o pe aceasta să-și diminueze semiologia de stres post-traumatic (Jenkins, 2012). Terapeuții și clienții obțin succese în terapie atunci când aceștia din urmă reușesc să depășească sentimentele de furie, tristețe, anxietate și depresie și când au insight-uri și descoperă sensuri care îi ajută să meargă mai departe.”

Fragment din Capitolul „Iertarea si starea de bine – implicatii teoretice si practice” scris de Simona Luiza Seteanu in volumul STUDII DE PSIHOLOGIE POZITIVA – VOLUMUL I, aparut la Editura Universitara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s